De la obiectivul unui fotograf la o schimbare în felul în care trăiesc oamenii

Acum opt ani, într-un oraș mic, un fotograf își răsfoia portofoliul încercând să înțeleagă de ce unii oameni strălucesc în pozele lui. Răspunsul era încrederea. Să vezi sute de oameni prin obiectiv îți dă un unghi rar asupra felului în care ce simți despre tine îți schimbă râsul, zâmbetul, ținuta și felul în care te așezi în fața lumii.

Așa s-a născut primul experiment de slăbit, pornind de la o premisă radicală pentru un oraș de douăzeci de mii de oameni: cine se simte bine în corpul lui se simte bine și în fața aparatului. Am construit un program de patru săptămâni pentru miresele mele. Pune-te la punct înainte de nuntă. Rezultatele m-au surprins — mai puțin pe cântar, mai mult în felul în care se țineau. Nu erau kilogramele. Era faptul că intrau pe ușă ca niște oameni care făcuseră ceva greu pentru ziua lor. Zâmbete mai mari, mai multă lejeritate și o glumă care a rămas, despre fotograful care îți scrie cu o provocare de slăbit cu patru săptămâni înainte de nuntă.

Pentru că felul în care te simți cu tine se vede în cum vorbești, cum intri într-o cameră, cum zâmbești într-o poză. Iar când ani la rând, uneori decenii, nu reușești să slăbești, asta îți roade încrederea în tine. Deci da: a pornit pentru că voiam ca oamenii să se simtă în largul lor în pozele mele. Pur și simplu ieșea fotografie mai bună.

Au trecut anii, am schimbat fotografia pe un job de birou, și mi-a crescut și burta odată cu ei. Nu peste noapte — în patru ani, până când am ajuns să gâfâi pe scări. Știam din lucrul cu miresele cum se slăbește repede. Ce nu știam era cum să faci să țină, ca să se oprească efectul de yo-yo. Am slăbit 23 de kilograme în șapte luni. De la 87 de kilograme și rămas fără aer după 250 de metri, până la linia de sosire a primului meu maraton, la 64.

Am testat aceleași principii cu mama, ceea ce a făcut-o primul pionier al protocolului. Ne-am apropiat mult în lunile alea, iar rezultatele ei au fost destul de clare încât ea a fost cea care m-a împins să duc treaba mai departe. „N-am reușit niciodată să dau jos mai mult de 7 kilograme în toată viața mea și eram permanent pe câte o dietă. Am slăbit 15 în șase luni, am devenit om de dimineață după treizeci de ani de încercări, iar acum mă trezesc la șase ca să fac 10.000 de pași. Am început să învăț spaniolă și îmi fac planuri să mă mut în Spania." — Vera, 57 de ani

Iar acum experimentul se face în public. De data asta nu prin obiectivul meu, ci prin al tău — pentru că singurul fel în care înțelegi cu adevărat e pe pielea ta. Să porți ce vrei. Să te joci cu oamenii pe care îi iubești. Să intri într-o cameră fără să te faci mic. Toate astea sunt lucruri pe care kilogramele în plus ți le iau pe tăcute. Ce testăm e simplu: că nu ține de motivație, ci de identitate. Altfel corpul se întoarce mereu la forma veche.